Interpretarea

Interpretarea este activitatea intelectuală de redare orală, dintr-o limbă sursă într-o limbă ţintă, a unor discursuri, prezentări, depoziţii, pledoarii şi alte forme specifice comunicării orale. Interpretarea este de obicei bidirecţională şi presupune o foarte bună cunoaştere a limbilor de lucru la nivel de  specialitate şi oral, cunoştinţe lingvistice la nivel de expert şi cunoştinţe în specialitatea de lucru.

Astfel, interpretul trebuie să aibă capacitatea de a reda cu fidelitate şi corectitudine în şi din limba străină în limba română discursurile rostite păstrând tonul şi nivelul limbii sursă, fără să adauge sau să omită ceva din discursul sursă. Interpretarea poate fi, în funcţie de împrejurări, simultană sau consecutivă. Pentru desfăşurarea în bune condiţii şi pentru producerea de rezultate de înaltă calitate, interpretul trebuie să cunoască la nivel avansat, scris şi vorbit, limba utilizată şi limba din / în care traduce, trebuie să posede vaste cunoştinţe generale, caracteristice unei persoane cu o educaţie de minim 3 ani de colegiu universitar, să posede un vocabular vast, de la limbajul de specialitate până la limbajul familiar sau argotic, să dispună de dinamism şi agilitate intelectuală şi verbală, să aibă solide cunoştinţe de terminologie şi proceduri folosite în situaţia dată şi educaţie, studii şi experienţă de specialitate.

Se disting mai multe tipuri de interpreţi: interpreţi de conferinţă, interpreţi judiciari.

Interpretarea simultană este folosită atunci când persoana care necesită interpretare nu participă în mod direct în procesul de comunicare. Interpretul începe redarea discursului în limba ţintă fără să aştepte ca vorbitorul să termine discursul în limba sursă. În asemenea cazuri interpretarea este de obicei unidirecţională.

Interpretarea consecutivă este mai larg folosită şi este actul de redare în limba ţintă a discursului rostit de vorbitor în limba sursă, după ce discursul a fost încheiat sau după acumularea unui volum substanţial de informaţie. Interpretarea consecutivă este de obicei bidirecţională.

Diferenţa dintre traducere şi interpretare

Activitatea de traducere diferă de cea de interpretare prin competenţele şi cunoştinţele necesare, precum şi prin utilizarea sa specifică. Astfel, traducerea se referă, în mod normal, la documentele scrise, presupune cunoştinţe lingvistice scrise ale limbilor de lucru şi efectuarea unui proces de traducere pe când interpretarea se referă, în mod normal, la mijlocirea lingvistică a unei comunicări orale şi presupune cunoştinţe şi experienţă în interpretariat, cunoaşterea şi abilitatea de redare la un nivel avansat a limbilor de lucru, cunoştinţe de specialitate.

www.elvero.ro

De citit

Ceva interesant de citit pentru cei care sunt interesati de traduceri autorizate, interpretari si alte cele:

The First Translation Workshop, THE TRANSLATING PROCESS, Brussels, 23 and 27 February, 7 March 1994. Report written by Helen Titchen and Bill Fraser Commission of the European Communities, Translation Service

The Second Translation Workshop, RESEARCHING, Luxembourg, 25 and 26 May 1994. Report written by Helen Titchen and Bill Fraser Commission of the European Communities, Translation Service

The Third Translation Workshop, REVISION, Brussels 20, 24 and 26 October 1994. Report written by Helen Titchen and Bill Fraser Commission of the European Communities, Translation Service

Translation services – Translation and interpretation services – Requirements for the service and the provision of the service, Österreichisches Normungsinstitut

HANDBOOK OF TERMINOLOGY, Silvia Pavel and Diane Nolet Adapted into English by Christine Leonhardt

TERMINOLOGY AND STANDARDIZATION TRANSLATION BUREAU, Minister of Public Works and Government Services Canada 2001, ISBN 0-660-61616-5

Publicaţii şi documente FIT: http://www.fit-ift.org/english/download.html

Interpretation and Justice By Laura Esther Wolfson: http://www.atanet.org/chronicle/translation_on_trial.htm

www.elvero.ro

Ce este traducatorul?

Ce este traducătorul? Definiţii preliminare conform ASOCIAŢIA TRADUCĂTORILOR DIN ROMÂNIA

Prestator de servicii: persoană fizică sau juridică furnizoare de servicii de traducere;

Serviciu: termen colectiv care desemnează totalitatea activităţilor realizate de prestatorul de servicii;

Furnizarea unui serviciu: termen colectiv care desemnează totalitatea resurselor utilizate de prestatorul serviciului în scopul realizării serviciului, inclusiv resurse umane, tehnice, administrative, de organizare şi financiare;

Traducere: redarea în scris a unui text dintr-o limbă sursă într-o limbă ţintă;

Interpretare: redarea orală a unui text dintr-o limbă sursă într-o limbă ţintă;

Terminologia este o ramură a lingvisticii aplicate. În sensul său larg, terminologia este disciplina lingvistică care se ocupă de studiul ştiinţific al conceptelor şi termenilor utilizaţi în limbajele specializate. Într-un sens mai restrâns, terminologia este setul de cuvinte speciale care aparţin unei ştiinţe, arte sau unui autor sau unei entităţi sociale (de ex: terminologia medicală, terminologia IT);

Text sursă: orice set de simboluri care îndeplineşte funcţia de original şi / sau informaţie de bază pentru textul ţintă;

Text ţintă: orice set de simboluri care rezultă din activitatea de traducere şi care îndeplineşte un scop specific pentru un grup ţintă;

Pagină standard: unitate de măsură standard pentru textele sursă şi / sau ţintă exprimată în număr de caractere fără spaţii. Conform standardelor folosite de direcţiile de traducere ale instituţiilor din spaţiul Uniunii Europene, pagina standard este de 1.500 de caractere fără spaţii;

Scopul textului: dimensiunea de utilitate practică a unui text pentru un grup ţintă;

Limbă sursă: limba în care este redactat textul sursă. Un text sursă poate fi redactat în mai multe limbi sursă;

Limba ţintă: limba în care este redat textul. Un text sursă poate fi redat în mai multe limbi ţintă;

Text de referinţă: material care oferă informaţii textuale şi date de referinţă din domeniul respectiv şi care este necesar pentru buna înţelegere a textului sursă şi / sau pentru realizarea textului ţintă;

Limbaj impus: limbaj compus dintr-un vocabular predefinit, cu stricte reguli sintactice predefinite privind structura textului;

Ce este traducerea?

Cuvântul „traducere” desemnează deopotrivă activitatea traducătorului, procesul de traducere şi rezultatul final al acestei activităţi, textul tradus, în sine. Astfel, traducerea este activitatea intelectual-creativă de redare în scris a unui text dintr-o limbă sursă într-o limbă ţintă, de obicei unidirecţional.Actul profesional al traducerii presupune o excelentă cunoaştere a limbii ţintă şi o foarte bună cunoaştere a limbii sursă, cunoştinţe lingvistice la nivel de expert şi cunoştinţe în specialitatea de lucru. Procesul de traducere este activitatea intelectual-creativă care cuprinde următoarele etape şi elemente pentru asigurarea unui rezultat superior din punct de vedere al calităţii şi al eficienţei, potrivit scopului avut în vedere de către utilizatorul de traducere:

a) analiza iniţială a textului (identificarea eventualelor probleme de ambiguitate lingvistică, a anomaliilor, abrevierilor sau oricăror alte aspecte care necesită clarificare împreună cu beneficiarul traducerii);

b) cercetarea textului sursă din punct de vedere terminologic şi al domeniului de specialitate, stabilirea terminologiei textului, avizarea ei de către beneficiar sau de către un specialist în domeniu;

c) prima versiune de traducere;

d) corectarea primei versiuni de traducere (se face de către traducător);

e) revizia lingvistică a traducerii (de către un traducător, altul decât autorul traducerii respective; se vor urmări redarea integrală şi corectă a mesajului textului sursă, corectitudinea din punct de vedere gramatical, folosirea adecvată a limbajului de specialitate şi conformitatea cu scopul îndeplinit);

f) revizia de specialitate a traducerii;

g) revizia stilistică;

h) aprobarea şi elaborarea versiunii finale;

i) corectarea traducerii finale (o ultima privire înainte de predarea traducerii).

Clasificarea traducerilor

1. Clasificarea în funcţie de scopul traducerii

În funcţie de scopul pe care îl serveşte traducerea pentru client, aceasta se poate clasifica în mai multe tipuri:

Traducerea documentară: Respectă formularea din textul sursă şi recreează structurile din limba sursă în limba ţintă prin mijloace specifice acesteia din urmă.

Traducerea funcţională: Are la bază textul sursă şi convenţiile în limba ţintă privind tipul respectiv de text, iar textul ţintă este formulat ţinând cont de cunoştinţele în domeniul de specialitate, de aşteptările culturale şi lingvistice ale publicului ţintă. Dacă diferenţele culturale determină necesitatea adaptării, conţinutul textului sursă va fi adaptat pentru a servi scopului dorit în situaţia cultural-lingvistică ţintă.

Traducerea autorizată: Traducerea documentelor de uz oficial sau internaţional, care se realizează de traducători special abilitaţi în acest sens de autorităţile competente. Traducătorul atestă că traducerea documentului este conformă cu originalul.

Adaptarea: Textul sursă este adaptat pe criterii de formă şi / sau conţinut pentru a îndeplini scopul dorit în limba ţintă. Nivelul şi modul de adaptare trebuie să fie discutate de prestatorul de servicii de traducere cu utilizatorul de traducere (de exemplu, părţile trebuie să specifice explicit dacă este vorba de rezumarea sau extinderea textului).

Traducerea informativă: Informaţia conţinută în textul sursă relevantă pentru scopul specific este rezumată în textul ţintă şi / sau se traduc pasaje relevante.

Rescrierea: Având la bază textul sursă, dar fără a respecta forma sa şi / sau conţinutul cu stricteţe, textul ţintă este recreat de traducător pentru a îndeplini scopul specific în limba ţintă.

Actualizarea: Un text sursă deja existent este modificat şi actualizat pe baza informaţiilor de actualitate în limba sursă sau ţintă (de ex. actualizarea unei documentaţii).

Localizare: Adaptarea lingvistico-culturală şi traducerea unor aplicaţii de software, descrieri tehnice, manuale de utilizare etc., pentru pieţele ţintă.

Internaţionalizarea: Adaptarea unor produse de software, descrieri tehnice, manuale de utilizare etc., pentru a permite localizarea ulterioară a textului sursă.

Documentaţia tehnică: Elaborarea de texte de referinţă pentru utilizatori, adaptate nevoilor grupului şi culturii ţintă (instrucţiuni de utilizare, manuale de reparaţii etc.).

2. Clasificarea traducerilor în funcţie de parametrii lingvistici

Parametrii lingvistici se referă la nivelul de finisare lingvistică în textul ţintă. În funcţie de aceşti parametri lingvistici, se disting trei tipuri de traducere:

Traducere pentru tipar: Textul ţintă respectă regulile şi convenţiile din limba ţintă şi uzanţele din cultura ţintă la nivel de lexic, gramatică, sintaxă şi alte dimensiuni caracteristice textului sursă.

Traducere standard: Textul ţintă respectă regulile şi convenţiile din limba ţintă la nivel de lexic, gramatică, sintaxă şi alte dimensiuni caracteristice textului sursă. La nivel de limbaj specializat, traducerea standard utilizează terminologia de ultimă actualitate în domeniul de specialitate. Pentru a putea fi publicată, traducerea standard necesită revizie sub aspect tehnic şi editorial.

Traducerea în versiune de lucru: Textul ţintă respectă regulile şi convenţiile din limba ţintă la nivel de gramatică şi sintaxă. Versiunea de lucru a traducerii poate conţine greşeli de stil şi limbaj specializat. Este un stadiu intermediar de lucru al traducerii în procesul de traducere.

Traducerea autorizată

Traducătorul autorizat este un expert lingvist specializat în ştiinţe juridice, abilitat de către Ministerul de Justiţie să traducă în scris acte de uz oficial şi internaţional utilizate de către instituţiile statului şi de către cele internaţionale. Traducerea autorizată este un document scris, semnat de către un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei, în care traducătorul atestă că traducerea documentului este conformă cu originalul.

Traducerea legalizată este folosită pentru documentele de uz oficial sau internaţional şi constă în garantarea legalităţii documentului de către un organism de stat sau instituţie abilitată în acest sens. Procesul de legalizare a traducerilor verifică dacă semnătura (semnăturile) şi ştampila (ştampilele) care apar pe un document sunt autentice. Prin procesul de legalizare a traducerii nu se verifică sau certifică dacă documentul este corect şi complet sub aspectul conţinutului şi nici nu se produce o aprobare a conţinutului documentului tradus de către instituţia care face legalizarea.

Apostila este un certificat sau o declaraţie, aplicată pe documentul tradus, prin ştampilare sau prin ataşare pe o foaie separată. Apostila conţine semnătura oficială a autorităţilor competente din ţara de provenienţă a documentului original şi atestă ţara de origine a documentului, identitatea şi calitatea semnatarilor documentului, numele tuturor autorităţilor care au adăugat o ştampilă sau semnătură pe documentul respectiv.

www.elvero.ro

Hello world!

Salutare la toata lumea. Un mare om al internetului zicea ca pentru a fi eficient pe web blogul este un fel de “must have”. Si pentru ca noi suntem doar novici…urmam sfatul profesionistilor.

Blogul Elvero  se doreste un fel de unealta eficace pentru cei care lucreaza in domeniul traducerilor/ interpretarilor care sa includa noutati din domeniu sau doar discutii despre ce si cum putem imbunatati in ceea ce priveste oferta noastra catre clienti.

www.elvero.ro